Sursă: Mediafax.ro
Unul dintre cei mai importanți furnizori de gaze ai Europei continuă activitatea de foraj în Arctica, în ciuda interdicției impuse de Uniunea Europeană. Norvegia a anunțat că va menține exploatarea resurselor din Marea Barents, chiar dacă UE susține un moratoriu asupra hidrocarburilor în regiune.
Citește și: Dronele ucrainene au atacat centrul de date Sberbank din Balakovo
În cadrul conferinței ONS, ministrul energiei din Norvegia a afirmat că activitatea în zona arctică servește interesele țării și ale Europei, în condițiile în care producția de gaze și petrol a Norvegiei a fost aproape de record în ultimii ani. El a precizat că, dacă nu se vor descoperi noi resurse, producția va scădea după 2030, dar activitatea în Marea Barents va continua până cel puțin în 2035.
Ce înseamnă continuarea forajelor în Arctica pentru Europa?
Norvegia susține că zonele din Marea Barents sunt mai puțin expuse riscurilor de mediu, fiind lipsite de gheață în comparație cu alte regiuni arctice. Argumentul guvernului de la Oslo este că exploatarea resurselor contribuie la menținerea locurilor de muncă și sprijină comunitățile din nordul țării, aproape de granița cu Rusia.
- Norvegia intenționează să păstreze nivelul de producție de petrol și gaze până în 2035.
- Zonele din Marea Barents sunt considerate mai sigure pentru foraj decât alte regiuni arctice.
- Exploatarea contribuie la susținerea economiei regionale și a locurilor de muncă.
- UE susține în prezent interzicerea noilor foraje în Arctica pentru motive de mediu.
- Analizează posibilitatea de a revizui această politică din cauza preocupărilor de securitate energetică.
Ce urmează pentru politica energetică europeană?
Deși UE continuă să susțină moratoriul asupra forajelor în Arctica, Norvegia consideră că are dreptul să exploateze resursele din Marea Barents. Ministrul energiei a afirmat că dacă UE va decide să impună un moratoriu, va fi o alegere a acesteia, iar Norvegia va continua dezvoltarea acestor zone.
În acest context, activitatea în regiune va rămâne un punct sensibil în discuțiile dintre Oslo și Bruxelles, în condițiile în care Europa depinde tot mai mult de resursele din zona arctică pentru securitatea sa energetică.