Deși majoritatea românilor susțin continuarea reformelor economice, în realitate, încrederea în cei care le implementează este foarte scăzută, arată un sondaj realizat de INSCOP Research în mai 2026. Cercetarea evidențiază un paradox: societatea dorește schimbarea, dar se teme de costurile și mecanismele acesteia.

Potrivit sondajului, aproape două treimi dintre respondenți au declarat că sprijină reformele, chiar dacă acestea sunt nepopulare. În același timp, 88% consideră că România are nevoie de stabilitate și evitarea conflictelor politice, însă 69% cred că este momentul unei schimbări totale a clasei politice. În plus, 70% susțin că statul trebuie să protejeze populația, chiar dacă acest lucru implică riscul de a nu-și putea plăti datoriile.

Ce ascunde paradoxul reformei în România?

Aceste cifre par contradictorii, însă ele reflectă o realitate complexă: societatea înțelege că modelul economic actual este epuizat, dar nu are încredere în modul în care sunt gestionate schimbările. În esență, românii nu contestă nevoia de reformă, ci temerile legate de costurile și beneficiile acesteia.

Majoritatea respondenților percep că statul nu mai poate continua pe pilot automat, având în vedere degradarea instituțiilor, infrastructura insuficientă, deficitul bugetar și dependența de împrumuturi. Însă, experiența trecutului le-a arătat că reformele sunt adesea începute cu entuziasm și abandonate rapid, iar costurile cad în principal pe umerii celor de jos, în timp ce beneficiile sunt adesea capitalizate de elite.

Ruptura socială și clivajele pragmatice ale societății românești

Analiza indică o schimbare a clivajelor clasice: nu mai vorbim despre pro-europeni versus suveraniști, ci despre cei care cred în reforme și cei care se tem să nu fie din nou sacrificați. Societatea se divide, în principal, în funcție de experiența economică și de pierderile suferite în decenii de ajustări și austeritate.

• Majoritatea celor care au pierdut în timpul reformelor cer protecție și stabilitate.
• Elitele urbane, cu mobilitate economică mai mare, acceptă mai ușor riscurile schimbării.
• Societatea vrea reforme, dar fără sacrificii redistribuite, cerând un echilibru între schimbare și protecție.

Astfel, ruptura nu mai este ideologică, ci pragmatică, iar sistemul politic trebuie să gestioneze această tensiune pentru a evita o criză de încredere și stabilitate.

În concluzie, românii doresc reforme, dar nu vor să plătească singuri prețul, ceea ce impune o abordare mai echilibrată și transparentă din partea decidenților politici.