Venise a doua toamnă, iar puloverul meu era un fum turcesc pe culoarele facultății, simbol al unei vieți simple și pline de nostalgie.
Contrastul dintre el și adidașii încă originali mă făcea să-mi plec mereu capul spre frunzele de sub frunze, în timp ce frigul nu ținea cont de mărunțișuri.
Etichetele „made în Italy” ale magazinului din Piața Operei erau de multe ori mai scumpe decât cele ale garajelor și rulotelor din Complex, iar schimbarea patului metalic cu o canapea pe Aleea Cetinei reflecta dorința de confort într-un spațiu de tranziție.
La etajul patru, aveam cimitirul din Calea Șagului la picioare și petrecusem un 1 noiembrie luminos pe balcon, în timp ce puloverul meu se lărgea, ca și viața mea.
Reflecții despre poezie și amintiri din Caraș-Severin Mi se vor publica poemele, pe care le-am lăsat la redacție, iar seara era ploioasă și rece, greu de pătruns până la poșta din intersecția Reșiței cu Budai-Deleanu.
Citește articolul complet pe Caraș-Severin Expres
Deschide articolul →