Deși majoritatea românilor susțin continuarea reformelor economice, în realitate, încrederea în cei care le implementează a scăzut semnificativ, arată un sondaj realizat de INSCOP Research în mai 2026.

Rezultatele indică o societate pregătită pentru schimbare, însă marcată de o profundă reticență față de modul în care sunt gestionate aceste procese. Aproape 88% dintre respondenți consideră că România are nevoie de stabilitate, nu de conflicte politice, în timp ce 69% cred că este momentul unei schimbări complete a clasei politice. În același timp, circa 70% susțin ideea ca statul să protejeze populația, chiar dacă acest lucru ar putea duce la dificultăți financiare pentru plata datoriilor publice.

Paradoxul încrederii și susținerii reformelor în România

Deși cifrele par contradictorii, ele reflectă un paradox profund al societății românești. Pe de o parte, românii înțeleg că actualul model economic este epuizat și necesită schimbări, însă, pe de altă parte, nu mai au încredere în modul în care aceste schimbări sunt administrate de către autorități.

• 88% dintre respondenți consideră că România are nevoie de stabilitate
• 69% cred că trebuie schimbată întreaga clasă politică
• 70% susțin protecția populației, chiar dacă implică riscuri financiare
• Majoritatea celor care susțin reformele provin din mediul urban și din categorii cu educație superioară

Ruptura societății și clivajul pragmatic

Societatea românească nu mai este divizată strict pe baze ideologice, ci devine mai pragmatică. Clivajul actual se formează între cei care cred că reformele pot fi făcute corect și cei convinși că vor fi din nou sacrificați. Experiența economică a fiecăruia, în special a celor care au pierdut în decenii de ajustări, determină aceste poziții divergente.

Categoriile care au avut de suferit cel mai mult în timpul tranziției cer protecție, în timp ce elitele urbane acceptă mai ușor dinamismul schimbării. În fond, fiecare votează conform propriei memorii a supraviețuirii și a sacrificiilor făcute anterior.

România nu cere reforme imposibile, ci doar ca acestea să fie realizate fără ca sacrificiile să fie redistribuite în mod disproporționat, ceea ce rămâne o provocare majoră pentru sistem.