România se află într-un paradox al reformelor, unde dorința de schimbare se lovește de neîncrederea în cei care le implementează. Un sondaj realizat de INSCOP Research în mai 2026 a relevat că aproape două treimi dintre români susțin continuarea reformelor economice, chiar și în fața costurilor nepopulare.

Cu toate acestea, majoritatea românilor, respectiv 88%, consideră că țara are nevoie de stabilitate, nu de conflicte politice. În același timp, 69% dintre respondenți cred că este momentul pentru o schimbare completă a clasei politice. Aproape 70% dintre aceștia susțin că statul ar trebui să protejeze populația, chiar și cu riscul de a nu-și mai putea plăti datoriile.

Ce stă la baza neîncrederii în reforme?

Cifrele par contradictorii, dar reflectă perfect paradoxul actual al României: o societate care recunoaște că modelul economic actual este epuizat, dar care nu mai are încredere în modul în care se desfășoară schimbările. România nu mai are o problemă de diagnostic, ci o problemă de încredere în cei care ar trebui să implementeze reformele.

• 88% dintre români doresc stabilitate politică.
• 69% consideră necesară o schimbare a clasei politice.
• 70% susțin protecția populației de către stat.

Experiența trecutului a lăsat o amprentă profundă asupra percepției românilor. Privatizările haotice din anii '90, austeritatea din 2010 și reformele abandonate rapid au generat o neîncredere profundă în capacitatea decidenților de a gestiona corect schimbările. Costurile reformelor au fost suportate, de cele mai multe ori, de cei de jos, în timp ce beneficiile s-au concentrat în rândul elitei.

Ruptura socială și perspectivele reformelor

Ruptura din societate nu mai este strict ideologică. Clivajul actual se bazează pe experiențele economice diferite ale cetățenilor. Cei care au suferit cel mai mult în urma ajustărilor economice cer protecție, în timp ce elitele urbane își asumă mai ușor riscurile schimbării.

Românii nu cer reforme imposibile, ci un principiu simplu: ca sacrificiile să nu fie redistribuite inechitabil. Această așteptare reflectă dorința de a nu mai fi sacrificați în numele unor reforme care, de multe ori, nu aduc beneficii directe pentru cei mai vulnerabili.